Acum ceva timp am trecut printr-o perioadă mai grea, iar vorba aceea cu istoria se repetă dacă nu o cunoști este cât se poate adevărată.Cunosc faptele, întâmplările acelei perioade, dar nu m-am cunoscut niciodată pe mine, iar eu sunt unul dintre personajele principale ale poveștii. Eu sunt “what if”-ul din varianta mea a poveștii…și totodată eu sunt “if only”-ul.

Astăzi am avut ocazia să ajut o persoană să primească a doua șansă la viață. Această experiență a avut atât o parte fizică, cât și o parte morală. Tatăl meu a trecut prin ce a trecut acest om și mereu m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă o persoană nu se oprea să îl ajute. Probabil nu ar mai fi avut a doua șansă…la nimic.

I-am ținut capul acestui om. Pentru că mi s-a părut că nu poate să respire. Pentru că nu am vrut să se înece. Pentru că am vrut să îi confer un sentiment de siguranță, de protecție. Pentru că am vrut să știe că sunt acolo pentru el. Pentru că am vrut ca tatăl meu să știe asta. Pentru că nu voi găsi niciodată cuvintele potrivite ca să îi spun tatălui meu că sunt acolo pentru el. Pentru că îl iubesc pe tata!