Cam cât te iubesc pe tine,

Nu îți spun deloc abrupt,

Te iau mai prin poezie,

Fiindcă-mi zici că tu mai mult.

Așa, poate de le-amestec,

Le combin și-nlocuiesc,

Găsești, prin asociere,

Sensul care-i mai firesc.

Și cum pot să-ncep  mai bine

Povestirile-ncurcate

Dacă nu  chiar, cine știe,

Cu două leduri colorate,

Pe care fuga le-ai aprins,

La fel de „fuga” s-au stricat

Și ce să vezi? Mare minune,

Fix lângă tine am parcat!

Nu te gândi că e magie

C-am apărut lângă mașină.

Eu am venit după culori

Cum vin țânțarii la lumină.

Și uite-un lucru ce nu-l știi,

Stai liniștit că secret nu-i,

Până și noaptea, pe-ntuneric,

Am tras la ochii tăi căprui.

Nu vreau să schimb nimic la tine,

Chiar dacă sigur n-ar strica

Din când în când să-mi dai o floare,

O rădăcină, fir-ar ea!

Ce să-ți schimb? Mintea? Niciodată!

Nici de-ar fi doar o opțiune,

C-ar fi o crimă cu pedeapsă

Fără drept de cauțiune..

Ești genial, ai viziunea

Și tare mi-ar plăcea să-mi zici

Dacă, așa după tine,

În viitor mai sunt pe-aici.

Iubesc că ești pasionat

Și-ți spun că rar am observat

Pe cineva să poată spune

Prin telefon ce s-a-ntâmplat.

Îți ador și inocența,

Pe care zici că n-o mai ai,

Dar ești un suflet bun, cuminte

Și-atât cât poți, atâta dai.

Ești calm, deștept și calculat

Și aș mai continua o zi

Dar deja te-am cam deocheat,

Chiar dacă mai pot spune mii!

 

Dar asta e…în viziunea ta se pare că nu mai sunt și eu. La mulți ani!