Mașina mea..

Încă de la 14 ani am început să îmi doresc nespus de mult să conduc. Îmi imaginam cum merg peste tot în mașina mea, cum vom cunoaște împreună fel și fel de locuri, cum voi crește și mă voi dezvolta în locuri în care mă va duce ea.

Îmi imaginam că voi avea în permanență în mașină o valiză cu tot ce-mi trebuie ca să rămân undeva peste noapte. Eu fiind tipul acela de persoană la care găsești orice ai nevoie, mi-am dorit ca mașina mea să fie exact același lucru.

Când în sfârșit am împlinit vârsta care-mi permitea să mă apuc de școala de șoferi, mi-am schimbat radical percepția despre condus.

Îmi plăcea! Era un lucru care mă făcea să mă simt în pielea mea, mă regăseam. Simțeam pedalele ca pe ce divin, filozofic.

Pedala de accelerație este foarte ușor asemuită cu toate bucuriile momentane care ne fac să simțim în viață, dar care adesea sunt mascate puternic de adrenalină…și care pot avea urmări, cum ar spune Andreea Esca, cu puternic impact emoțional.

Frâna este pur și simplu semnalul de alarmă pe care îl mai trage cineva din jurul nostru, din când în când, ca să ne trezim la realitate și…eventual să nu facem niciun accident. Este pur și simplu o pauză de la mersul lucrurilor. Un minut de respiro pentru a analiza situația și pentru a ne planifica următoarea mișcare. O secundă de neatenție ar putea pune capăt multor lucruri.

Ambreiajul este singura conexiune dintre real și ireal, dintre haotica momentului trăit și  înțelepciunea pasului în spate pentru a observa cum stau de fapt lucrurile.

Mașina asta mi-a devenit acasă și nu, bineînțeles că nu m-am mutat cu totul în ea. Însă în clipa în care casa părintească nu a mai fost acasă, iar apartamentul de la facultate nu m-a făcut să mă simt câtuși de puțin ca acasă, oricât de confortabilă eram în el, singurul loc în care am fost liberă să plâng, să iubesc în tăcere, să disper, să mă bucur sincer, să deschid ochii spre un nou început…a fost mașina mea.

Pe lângă faptul că îmi place la nebunie că conduc, chiar dacă nu schimb vitezele astfel încât să nu se simtă sau mai pun frâne de ne trezim cu toții la petrecere pe capotă..

Când sunt în mașină, sunt pur și simplu eu…