Cum ne dăm seama cine suntem? Cum facem să înțelegem unde ne poziționăm pe drumul nostru?

Înțelegerea de sine este unul dintre cele mai complicate lucruri de pe fața pământului. Și zic „unul dintre” pentru că, bun, unii ajung să se înțeleagă într-atât încât să se întrebe „Și de ce dracului aș iubi eu o persoană ca asta, de ce m-aș iubi pe mine?”, iar atunci, cel mai complicat lucru devine iubirea de sine.

Ca să ne înțelegem, trebuie în primul rând să observăm reacțiile involuntare la lucrurile de zi cu zi. Printre semnalele de alarmă s-ar număra INCLUSIV datul ochilor peste cap.

Apoi ar trebui să ne observăm toleranța în cazul în care întâlnim în traficul vieții cotidiene proști care semnalizează. Dacă nu-i tolerăm, nu-i nicio problemă, dar dacă palma noastră ajunge cumva pe fața lor și se aude un pleosc!, atunci da, e o problemă.

Trebuie să observăm nivelul și frecvența instalării panicii în noi, iar aici am învățat ceva foarte bine structurat: dacă anxietatea resimțită îți are bazele într-o problemă ipotetică, dacă problema nu există, nu avem de ce ne panica, iar dacă există, nu dispare dacă ne panicăm, ci trebuie rezolvată.

Depistați problemele și întrebați-vă singuri „de ce?”.

Iar cu iubirea de sine ce va urma…ei bine, VA URMA!

Se spune că timpul schimbă lucrurile. În realitate tu ești cel ce trebuie să o facă.