Cum te descurci când cineva care ți-a promis totul a decis că nu-ți mai dă nimic?

Simplu…realizezi că nici măcar n-avea ce să îți dea ca să te facă mai fericită.

Îți dai seama că nu acea persoană te face fericită… Că tu îi pui fericirea ta în brațe…și o lași acolo. Și ce poate face acea persoană dacă a venit timpul să plece? Îți lasă fericirea pe undeva pe jos și pleacă.

Nu e treaba nimănui să te facă pe tine să îți dai seama că poți și singură..tu trebuie să vezi asta. Așa cum ai trăit și ai crescut înainte de el, o vei face și acum.

O replică dintr-o prietenie veche îmi vine acum în cap… Așa cum faci orice, faci totul!

Nu sună bine?

Te ridici, te îngrijești, pui mâna și te dezvolți în continuare, pentru că nu ai de ce să aștepți pe cineva care nici măcar nu știe pe unde ai mers, darămite să mai și vină după tine..

Până și eu mi-am dat seama că pot…Știam că pot…

Ceea ce nu pot să fac este să înțeleg de ce, dar nici nu îmi mai trebuie explicație. Pentru simplul fapt că el a trebuit să se oprească pe undeva, iar eu a trebuit să avansez repejor.

Lucrurile se schimbă și nu poți garanta nimic…Nu ai de unde să știi pe cine vei ține de mână mâine, sau cine te va lua în brațe…

Trebuie să te lași ușor dusă de vânt, cu grijă să nu zbori prea departe de cărarea pe care trebuie să o urmezi.

Și mereu amintește-ți că nu contează cât de departe ești de drumul tău, contează doar că fiecare pas înapoi spre drum te aduce mai aproape.