Cu și despre BAUcalaureat cred că puteți citi pe site-ul ministerului, dar despre sentimentele unui copil care dă bacalaureatul scrie cineva?

În urmă cu ceva timp am fost la Olănești unde am fost față în față cu moartea, fiind cât pe ce să cad într-o râpă. Ce am făcut atunci a fost să mă prind cu mâna de o cracă a unui copăcel de acolo, să rămân încleștată, să tremur și să plâng. Ce poate fi mai rau decât să-ți treacă viața prin fața ochilor?

Am dat și eu bacul acum. Nu fac parte din categoria celor care au învățat tot anul și nu fac parte nici măcar din categoria celor care au învățat în ultimele 2 săptămâni. Eu, pentru română am învățat sâmbătă și duminică (nu non-stop) și fix duminică seară am aruncat un ochi peste Arghezi…nu l-am învățat. Iar pentru istorie am “învățat” marți…ducându-mă la bunicul meu ca să îmi povestească despre comunism și repetând seara cu o prietenă CAM CE AȘ MAI FI PUTUT SĂ REPET DIN TOATĂ MATERIA. Așa m-am pregătit eu pentru BAUcalaureat.

Nu, acesta nu e un articol în care să arăt cât de deșteaptă sunt eu că n-am învățat, pentru că, Slavă Domnului, nici nu știu dacă am luat bacul, pentru că notele vin peste 3 zile, ci este un articol în care vreau să vorbesc despre frică..

Frica pe care am simțit-o în momentul în care am realizat că este posibil să îl pic.

Și ce se întâmplă după?

Înainte de ultima probă am cunoscut o fată care era la a 3-a sesiune, pentru că la prima i-a fost prea frică să meargă, iar la a doua a picat la o materie.

Cu ea ce se întâmplă?

Bacul este cea mai mare sursă de stres pentru noi, cei care ar trebui să ne maturizăm odată cu trecerea acestui examen..

Atacurile mele de panică s-au desfășurat în felul următor:

1. Sâmbătă dimineață. Mă trezesc. Realizez că se poate să pic bacul. Încep să plâng și să tremur. Încep să plâng amarnic rău de tot. Iau o pastilă de stres și mă calmez.
2. Sâmbătă pe la 10 dimineața. Iau un eseu în mână. Realizez că nu îl știu și că nu înțeleg nimic din el. Mă apucă plânsul. Iau o pastilă și mă calmez.
3. Sâmbătă la prânz. Mănânc. Mâncarea are gust de bac. Realizez că pot să-l pic. Încep să plâng. Iau o pastilă și mă calmez.
4. Sâmbătă pe la 16. Mai iau în mână un eseu. Realizez că nu îl știu nici pe ăsta, nici pe cel pe care l-am luat în mână la 10. Încep să plâng. Iau o pastilă și mă calmez.
5. Sâmbătă seară sufeream de durere în 14……Și ce dacă pic? Îl mai dau odată!
6. Duminică dimineață. Mă trezesc. Iau în mână niște eseuri. Le citesc. Nu înțeleg nimic din ele. Mă mai uit odată peste ele în lacrimi. Mă bufnește plânsul. Plâng. Iau o pastilă și mă calmez.
7. Duminică pe seară a izbucnit un atac de panică soră cu moartea, în ideea că este incredibil cum un examen îmi poate tăia respirația și îmi poate scurge mai multe lacrimi decât trecerea prin fața morții în sine…
8. Duminică la 3 dimineața m-am trezit cu crampe, în așa hal încât nu puteam întinde mâna pe noptieră să o sun pe mama, nu mă puteam ridica din pat si nu puteam respira.

Lăsați stresul… Este doar un examen de 9 ore adunate care nu merită sănătatea voastră!

Respirați pentru că într-o zi veți ajunge ce trebuie să ajungeți și pe destin nu îl oprește un BAUcalaureat…ok?