O discuție recentă mi-a deschis ochii asupra unor aspecte din viața mea..și spun că mi i-a deschis pentru că tocmai ce clipisem, timp în care am pierdut esențialul.

“That’s life”

“No, that’s you”

Viața este 10% ceea ce ni se întâmplă și 90% cum reacționăm la ce ni se întâmplă.

Facem din acel 10% mult mai mult din ce este cu adevărat.

Nu este ușor să treci prin dezamăgiri, prin pierderi, prin situații din care pare că nu mai ieși cu viață, câteodată…dar treci. Așa cum faci orice, faci totul..și treci prin ele…poți trece și peste ele. Poți trece și pe sub ele. Poți trece pe lângă ele. Important de realizat este faptul că oricum treci de siutația respectivă…ai trecut.

Ai trecut și, chiar dacă marea majoritate a stimulilor din jurul tău te îndeamnă să treci din nou, tu nu mai ai cum…ai trecut deja.

Durerea este inevitabilă…ne lovim, suntem loviți, nu noi alegem dacă ne doare sau nu…însă suferința este opțională. Faptul este consumat.

Viața merge mai departe, chiar dacă noi decidem să rămânem cu gândul într-un punct, la întâmplare ales pe axa timpului.

Trebuie să ne îmbărbătăm și să acceptăm că noi suntem responsabili pentru destinul nostru. Noi ne modelăm gândirea. Noi alegem în ce parte să ne uităm.

Dacă rămânem ancorați, nu facem decât să nu facem nimic. De ce să stăm degeaba?

If you change the way you look at things, the things you look at change. – Wayne Dyer