Câte persoane pot spune că mă cunosc dacă nici măcar eu n-am habar cine sunt?

Ochii mei fug în nenumărate direcții și îi trimit creierului meu tot felul de informații…în urma cărora eu ajung să am tot felul de draci..

Îmi doresc de ceva vreme să devin stewardesă, însă sunt niște condiții pe care trebuie să le îndeplinesc..printre care și să ating 212 cm pe vârfuri cu mâna întinsă. Eu ating 210 cm…

De ce nu sunt mai înaltă? De ce am fața așa nu știu cum? De ce nu am ochii albaștri? De ce m-am vopsit?

Ceea ce nu realizez eu este că întrebările pe care mi le pun ajung la nivelul conștientului doar pe jumătate.

De ce nu sunt mai înaltă, așa ca fata aceea pe care o urmăresc pe Instagram și care e stewardesă? De ce am fața așa nu știu cum și nu este netedă ca a doamnei dermatolog? De ce nu am ochii albaștri ca ai fetei aceleia care seamănă cu o păpușică rusească? De ce m-am vopsit când aș fi putut să am și eu un păr lung și frumos…și natural?

Regretele sunt inutile. Tot ceea ce am făcut a fost lucrul care a reprezentat cea mai bună variantă pentru mine atunci. Acel lucru poate a însemnat fericirea maximă, chiar dacă de moment.

Și acum ce să fac? Să îmi scot ochii pentru că nu sunt albaștri? Trebuie să învăț să îi scot în evidență pentru că sunt frumoși așa cum sunt… Sincer cred că și ochii mei se uită la mine și se întreabă “De ce nu e și fata asta mai slabă? De ce puii mei mai mănânci fast food la ora asta, femeie?”..Nu e ca și cum pot schimba ei ceva..

“Apă plată cu lămâie…așa mai merge!”

Un lucru în care merită să investim este propria persoană. Am urmărit un videoclip despre cum să mă îmbogățesc, iar primul pas era: plătește-te întâi pe tine, apoi pe restul. Toată energia pe care o avem, în general, o investim în alte persoane, pentru a le accepta pe ele, astfel rămânând săraci, poate cu persoanele respective…poate.

Sunt o fire foarte săritoare. Mereu caut să îi fac bine celui de lângă mine, fără să îmi dau seama că nu pot să mai ajut pe nimeni dacă eu nu sunt bine.

Prima regulă pe care am învățat-o la cursul de dezastre, de la Crucea Roșie, a fost: SIGURANȚA SALVATORULUI ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ, pentru că nu vrem să facem încă o victimă.

Ca să pot avea grijă de alții, trebuie să am grijă de mine. Ca să pot să am grijă de mine, trebuie să mă accept. Să accept că sunt cine sunt. Să accept că vreau ce vreu. Să accept ce am făcut și ce fac. Să ma accept. Să mă ajut pe mine. Să mă salvez.

Look both ways before you cross my mind.