În timpul somnului nu mai percepem barierele impuse de conștiință, deci trăim fericiți până ne trezim.

Câteodată viața este atât de amară încât încerci să fugi ca să ai parte de un moment dulce. Încerci s-o rupi la fugă și nu ai unde pentru din fiecare direcție vine câte o săgeată plină de venin!

Așa că încerci să dormi…Încerci să dormi și speri că o să te visezi într-un loc mai  bun. Chiar și coșmarurile devin Grădina Edenului când te gândești la ce se întâmplă în realitate. Realitatea îți rănește sufletul în timp ce monstrul din coșmar te rănește doar fizic și doar în imaginația ta! Ajungi să te împrietenești cu acel monstru, dar ai grijă! Nu-i povesti ce te apasă pentru că o să-l rănești mai tare decât te poate răni el pe tine acolo…în capul tău.

Speri la ziua de mâine, speri la un nou început, dar ce este un început, o sămânță cu potențial mai bun, printre atâția sâmburi de ceartă?

Realitatea trage de tine să te întorci, dar la ce să te întorci într-o lume în care îți speli cu lacrimi mâinile murdare de sânge? O lume în care ești așteptat cu drag în locuri în care te duci cu groază.

Iau un pahar de vin în mână și mă gândesc la posibilități. Vin acasă. Vin la tine. Vin să te îmbrățișez. Vin cu gânduri bune. Toate astea când călăul poartă un costum din casmir și te invită politicos să intri pe ușa pe care ți-o deschide. Doar că tu habar n-ai că toate astea se transformă în “Vin la tăiere”. Te arunci fără griji în abis și speri că vei ateriza în puf sau că te va prinde cineva, dar nu.

Așa că somnul este activitatea mea preferată…îmi place la nebunie să dorm.

Nu renunța la visele tale, continuă să dormi. – Albert Einstein