O sută de cuvinte, două gesturi, trei vorbe și cine știe câte vrăji.

Ce e atracția între oameni? De ce te simți atras de ce disprețuiești? De ce nu iubești ce te atrage?

Vorbele sunt cele mai dulci otrăvuri, pe care le ingerăm, cu greu sau cu ușurință, de fiecare dată când ne sunt servite. Am înțeles că nu ne putem otrăvi până la saturație…devenim imuni sau ne refacem ca să fim iar otrăviți.

Și cu vorbele ce facem până la urmă? Ce ne facem după ce ne otrăvește cineva? Mai lăsăm loc și de formule magice?

Când creștem suntem învățați să spunem “te rog”, “mulțumesc”, “scuze”, “bună ziua” și așa mai departe, toate aceste structuri fiind reunite sub numele de formule magice. Hocus-Pocus! și totul revine la normal, la starea de bine.

Când cineva te otrăvește, se spune că nu trebuie să întemnițezi acea persoană definitiv în trecutul tău..că e frumos să-ți lași loc de formule magice. Dar realizezi că te omoară-ncet otrava, abia atunci când vezi că de fapt i-ai lăsat loc de vrăjeală..i-ai lăsat loc să treacă pe lângă tine. Știi că ar fi fost mai bine să fi fost tu acela care otrăvește.. să privești cum tot ce-ai pus la ofilit, se ofilește..

Să speri că n-o să te mai otrăvescă nimeni niciodată!