M-am înghețat ca să fiu altcineva. Acum, totuși, a venit vara și a trebuit să-mi reiau viața.
Am acceptat mai mult decât mi-aș fi permis,
Am tolerat ce n-aș fi tolerat vreodată,
Ș-atunci când ar fi trebuit să-i fi deschis,
Mi-am închis ochii mai brusc ca niciodată.
Am spus cuvinte care n-aveau sens,
Nici rost, nici timp, nici loc pe lume
M-a înecat acel val dens
De jigniri…și de-alte glume.
Mi-am înghețat valori ca să fiu bine,
Am pierdut jocuri fiindcă am tăcut
Dar pân’ la urmă, scorul cine-l ține?
Și pân’ la urmă, cine a bătut?
M-am înghețat în urme de speranță
Și am uitat de existența mea
Așa cum tot atârnă de un fir de ață,
Am atârnat și eu de vocea ta.
Îmi pare rău, dar vara a venit!
Mi-a arătat că sunt individuală…
Și c-o să cresc din ce în ce mai mult
Până la școală.

Leave a comment